Administrator
Data inscrierii: 26/Oct/2008
Mesaje: 85
|
|
Osteoporoza
Este posibil ca o persoană seropozitivă să aibă oasele unei persoane de 40 de ani, demineralizate, cu zone mai fragile, „în dantelă”, deci o osteoporoză accelerată care ar putea antrena riscuri de fracturi. Osteoporoza se depistează, se tratează (îndeosebi ulterior sfaturile unui reumatolog) şi este posibilă prevenirea acestei tulburări osoase.
Oasele sunt vii şi se reînnoiesc cu 10% pe an din cauza unui remodelaj în două faze: o fază de distrugere osoasă şi o fază de formare osoasă, care se echilibrează la vârsta de aproape 25 de ani. Dar îndată ce distrugerea se accentuează, capitalul osos se diminuează. Oasele devin mai puţin dense, mai subţiri (osteopenie sau inițialul stadiu al pierderii osoase), apoi mai puţin solide şi poroase, cu o schimbare a structurii lor (osteoporoză).
Această fragilitate osoasă poate da naştere la fracturi (colul femurului, vertebre sau tasare vertebrală, încheieturi).
În rândul populaţiei în general, osteoporoza afectează îndeosebi nevestele peste 50 de ani (o femeie din patru), dar şi un mascul din opt. La început, osteoporoza nu este dureroasă, adeseori nu există simptome înainte de producerea unor fracturi care pot surveni în urma unor şocuri, chiar reduse.
Tulburările osoase şi HIV : mai întâi bărbaţii
Cauzele acestei posibile osteoporoze „precoce” în cazul HIV nu sunt clar stabilite. HIV însuşi joacă, probabil, un rol, precum şi durata infecţiei şi aceea a tratamentului antiretroviral. Frecvenţa osteoporozei la seropozitivi variază, conform studiilor. Bărbaţii seropozitivi sunt mai expuşi riscului decât femeile protejate de hormonii lor, dar la menopauză femeile seropozitive depăşesc această „întârziere”, iar riscurile lor osoase depăşesc atunci pe cele ale bărbaţilor.
Probabilităţile de a avea osteoporoză în cazul contaminării cu HIV cresc o dată cu vârsta, o greutate prea mică în raport cu statura, durata infecţiei, un remediu prelungit cu cortizon, un consum puternic de tutun şi /sau de alcool, fracturi ale colului femural la părinţii săi, fracturi anterioare, număr diminuat de muşchi, menopauză (la femei) şi carenţă în testosteron (la bărbaţi), un tratament cu antiproteaze (actual sau trecut), o slabă activitate fizică, un consum alimentar redus de calciu, o lipsă a vitaminei D.
În sfârşit, este posibil ca opiaceele şi medicamentele de substituţie cu heroină să fragilizeze, de asemenea, oasele. Ca şi în cazul populaţiei în general, caucazienii (albii) şi asiaticii sunt mai afectaţi de osteoporoză decât africanii.
HIV sporeşte riscul unor fracturi :
Comparând, timp de 12 ani (între 1996 şi 2008), persoane contaminate cu HIV cu persoane seronegative, o echipă americană a remarcat o frecvenţă mai mare de fracturi la pacienţii HIV (vertebre, şolduri, încheieturi). Analiza arată că HIV sporeşte riscul unor fracturi cu 60% în egală măsură pentru bărbaţi şi femei. Acest risc creşte o dată cu vârsta.
Osteodensitometrie :
Pentru a depista osteoporoza, densitatea minerală osoasă (DMO) este măsurată printr-o osteodensitometrie. Examenul nu este dureros, este identic la persoanele care au una sau mai numeroase fracturi de risc (deformaţie a vertebrelor, fracturi ale braţelor sau ale picioarelor, administrarea unor corticoide (cortizon), menopauză. Rezultatul este o cifră, o notă, Scor, care „estimează” riscul unei fracturi.
Calciu şi vitamina D:
Calciul este foarte important pentru constituirea structurii osului, pentru contracţia musculară şi pentru inimă. Trebuie absorbit aproximativ un gram de calciu pe zi, din produse lactate, peţte gras (hering, somon, sardine), legume verzi (brocoli, spanac), nuci, cereale complete, alge şi legume seci. Celelalte legume conţin şi ele calciu, dar în cantitate redusă. Vitamina D este necesară unei bune fixări a calciului în os. Ea este sintetizată de corp sub acţiunea soarelui. Se găseşte, de asemenea, în peştele gras, în ficat şi în gălbenuşul de ou. În cazul lipsei de calciu şi /sau vitamina D, se prescrie un supliment şi se urmăreşte nivelul acestora în organism. De circa un an, unii medici au supravegheat nivelul vitaminei D şi au observat că majoritatea seropozitivilor au o lipsă a acestei vitamine (ca majoritatea oamenilor în vârstă).
Prevenirea: O alimentaţie echilibrată şi exerciţiile fizice păstrează şi întăresc capitalul osos. Trebuie privilegiate proteinele şi calciul. Esenţialul capitalului osos se constituie în copilărie şi se bazează pe iubire şi pe lapte. La vârsta adultă, aporturile în calciu compensează pierderile legate de remodelarea oaselor. La menopauză, diminuarea hormonilor (estrogen) accelerează voinic pierderea osoasă şi, absorbţia de calciu fiind mai puţin performantă, se propune un adaos de calciu şi de vitamina D. Tratamentul hormonal de substituţie se discută de la caz la caz.
Exerciţiul fizic ajută la formarea osoasă şi la o stare musculară bună, ceea ce reduce riscurile căderilor şi, deci, fracturile. Activităţile privilegiate sunt mersul rapid, jogging-ul, dansul, tenisul, gimnastica...O expunere la soare este recomandată (15 momente pe zi sunt suficiente, cu braţele şi cu faţa descoperite), pentru a sintetiza vitamina D.
Tratamentele osteoporozei:
Acestea limitează distrugerea osoasă şi reduc riscul unor fracturi. Se află trei tipuri de tratamente mai importante în prevenirea primei fracturi: bifosfonatele (Fosamax, Fosavance, Actonel...), stronţiul (Protelos), care stimulează în plus formarea osului, şi altele (SERMs), care sunt recomandate în cazul riscului unei fracturi vertebrale.
Protelos poate da tulburări digestive (greţuri, diarei) şi se administrează pe stomacul gol, în general o dată pe săptămână sau o dată pe lună. Alegerea tratamentului este creată în funcţie de vârstă, de statutul hormonal, de evoluţia şi de localizarea osteoporozei (col femural sau vertebre) şi de rezultatele examenelor de sânge.
Marianne L’Hénaff
Surcă: Remaides, no. 69
http://www.aides.org/rapport/remaides-69-france.pdf
Preluare: HIV INFO - Buletin informativ HIV/SIDA a FUNDAŢIEI Terre des hommes Lausanne, Elveţia |
|
|
|
